Monday, April 13, 2015

Aprilie

Posted by Raluca Vestem at 13.4.15
În dimineața aceea mă trezise ciripitul puternic al păsărilor în loc de claxoanele nervoase ale şoferilor. Le-am ascultat cu ochii închişi şi zâmbetul larg, întinzându-mă în căldura patului de brad ca o pisică pe covată.
Satul. Atât de atemporal şi primordial şi totuşi cel care dă sens timpului. Locul unde anotimpurile încă se mai succed în ordinea cunoscută din copilărie.
Am ascultat cântecul sălbatic al pădurii până am adormit din nou.
La prânz, soarele mă dogorea leneş, cu aromă de concediu. Albinele zumzăiau cu hărnicie prin florile de primăvară. Până şi cafeaua e mai bună acasă...
Pisicile şi câinele familiei se întreceau în gudureli în jurul picioarelor mele.
În pijamale, ciufulită, tăcută, le priveam pe toate cu sufletul şi le strângeam la piept cu dorul unei revederi.

0 comments:

Post a Comment

 

Snapshots... în cuvinte Template by Ipietoon Blogger Template | Gadget Review