Tuesday, January 13, 2015

Gând final // Final Thought

Posted by Raluca Vestem at 13.1.15
Prin false amintiri mă reîntorc la noi,
...la mirosul pierdut al copacilor desfrunziți;
Prin culorile terne ale unei toamne
Care nu a fost niciodată a noastră.
Străbat cu gândul distanța dintre real și dorință, real și adevăr.
...nici frunzele arțarilor nu și-au găsit locul în cuvintele tale...
Cu demnitatea rănitului pășesc acum prin versuri
și cu dor mă arunc în trecut,
în fascinația extazului unei amintiri,
cu poezia lui Bukowski și-a nebuniei lui Bach...
Uit de frigul de afară, de ploaia din ianuarie și de
golul din fiecare.
Gândul meu final se îndreaptă acum către tine,
Adulmecând urmele pașilor tăi
Prin locuri părăsite de noapte și de iarnă.
Absurdul acestor zile mă înfioară cu tăceri...
...mi-e teamă de bătrânețe și de eternitate...
Visez, căci tu, nălucă, închipuire a dorințelor,
Nu ai existat niciodată, iar afară
Mă plouă-n ianuarie.



Final thought


Through fake memories I go back to us,
... at the lost smell of the leafless trees;
Through the tarnished colors of an autumn
That was never ours.
I cross with my thought the distance between reality and desire, reality and truth.
... not even the maple leaves found place in your words...
With the dignity of the wounded I step now through verses
And with longing I throw myself in the past,
With Bukowski’s poetry and Bach’s madness...
I forget about the cold that’s outside, the rainy January and the emptiness of each of us.
My final thought heads now towards you,
Sniffing the memory of your footsteps
Through places deserted of night and of winter.
The absurd of these days shudders me with silence...
... I fear old age and eternity...
I’m dreaming, because you, ghost, imagination of my desires,
You never existed, and outside
It’s raining in January.

0 comments:

Post a Comment

 

Snapshots... în cuvinte Template by Ipietoon Blogger Template | Gadget Review